Jurnalul unui avocat – de ce sunt onorariile mari și câți bani fac avocații?

Și ție ți se pare că avocații sunt plini de bani?

Nu îți face griji, ești în aceeași eroare ca majoritatea persoanelor.

Ideea articolului a pornit de la comentariile de pe un grup de Facebook în care majoritatea persoanelor se plângeau de cum avocații îi „jupoaie de bani pentru două hârtii” și că este mai „bine să te reprezinți singur”.

Articolul nu face vorbire despre competența avocaților (asta e o problemă distinctă), deci nu discut dacă avocatul pe care tu l-ai angajat și-a făcut treaba corect sau nu și nici dacă a meritat (sau nu) banii pe care tu i-ai dat.

Îți explic doar unde se duc banii avocaților și de ce onorariile sunt „atât de mari”.

De dragul discuției voi lua ca etalon suma de 500 Euro/dosar, astfel încât să fiu cât mai exact cu calculele, fiind o sumă medie pentru dosarele de dreptul familiei.

Deci? De ce cer avocații atât de mulți bani?

Timpul consumat pentru un dosar

Atunci când te gândești la onorariul perceput de un avocat îți închipui doar timpul petrecut de acesta la termenul de judecată.

Rectific, timpul petrecut pledând la bară.

Probabil de aceea ajungi să spui „Ah, mi-a luat 500 Euro pentru 3 termene de judecată unde a vorbit câte 10 minute”. La un astfel de calcul, avocatul ar ajunge la 17 Euro pe minut vorbit.

Ce fericire!

Însă, cu astfel de logică, neglijezi 99% din munca avocatului.

Hai să îți explic cum se pregătește un dosar... (de fapt, cum îl pregătesc eu și cum cred că ar trebui să îl pregătească orice avocat), din momentul în care acesta este preluat până la finalizarea sa.

  1. Clientul te apelează, te ține 20-30 de minute la telefon pentru a îți detalia în mare problema. Îi pui întrebări pentru a înțelege dacă într-adevăr este vorba de un litigiu sau nu. Apoi, îl chemi la birou.
  2. Te interesezi de problema pe care ți-a expus-o. Asta dacă nu ești atotștiutor și ai reținut întreaga legislație și jurisprudență pe dinafară (a se înțelege „dacă nu ești superficial”). Durează, în funcție de complexitatea problemei și de numărul cauze identice, de la 30 de minute la 5-6 ore.
  3. Te întâlnești cu clientul în cadrul cabinetului, îi acorzi consultanță, îi expui strategia și cum crezi că ar trebui să decurgă dosarul. Durează în jur de o oră.
  4. Îți trimite documentele, mai discuți cu el în scris/telefonic încă 30 de minute pentru a îl lămuri de ce ai nevoie de (să zicem) certificatele de naștere.
  5. Redactezi acțiunea. O acțiune redactată corect durează între 4 ore și 20 de ore. O acțiune completă are între 10 pagini și 30 de pagini. Nu durează atât doar „scrisul” ci argumentarea, expunerea logică a ideilor, redactarea și corectarea textului.
  6. Trimiți acțiunea clientului, discuți cu el alte 30 de minute să îi explici acțiunea, faci modificările despre care discutați în funcție de situația de fapt. Nu toți clienții pot expune situația de fapt coerent (probabil de la emoții).
  7. Printezi acțiunea, printezi documentele, le conformezi cu originalul, faci plicul, te duci la poștă să depui acțiunea. Îți mai ia încă o oră, în cazurile în care nu sunt sute de pagini.
  8. Un pas opțional: faci cerere de ajutor public judiciar, îi explici clientului ce documente ai nevoie, te mai întâlnești odată cu el pentru a îți semna declarațiile. Încă 2 ore petrecute la dosar.
  9. Faci răspuns la întâmpinare. Asta înseamnă că trebuie să citești întâmpinarea făcută de partea adversă, discuți cu clientul pentru a înțelege situația de fapt, combați argumentele părții adverse. Cu tot cu cercetare durează între 2 și 10 ore.
  10. Ajungi la primul termen de judecată, fixat la ora 8:30, aștepți în sală până la 10 când pui concluzii pe excepții/probe. În seara de dinainte ai mai stat cu clientul 30 de minute la telefon să îl liniștești și să îi explici „ce va fi mâine” și ai recitit dosarul în 30 minute – 1 oră pentru a îți pregăti pledoaria.
  11. Al doilea termen durează mai mult. Din nou la 8:30, dar pleci la 11 din sală deoarece ai administrat probe.
  12. Al treilea termen, și ultimul, durează din nou 2 ore. Pui concluzii finale. Cu o seară înainte ai stat 2 ore să îți pregătești și repeți pledoaria finală.
  13. Redactezi concluzii scrise, mai durează încă 2-10 ore, în funcție de complexitate.
  14. În perioada aceasta, de aproximativ 6 luni, ai mai purtat discuții cu clientul încă 5-10 ore despre subiecte pe care el le consideră importante deși nu sunt.

Expunerea de mai sus a avut în vedere un dosar de dreptul familiei care este de o complexitate medie. Un dosar în care s-ar administra expertiza poate ajunge, fără mari probleme, la 10-20 de termene de judecată pe parcursul a 2 ani.

Concluzia finală: timpul investit într-un dosar este de 20 -100 ore/dosar, dacă vrei să îl lucrezi într-adevăr bine și vrei să menții și o relație bună cu clientul.

Cei 500 Euro percepuți devin acum 25 – 5 Euro/Oră.

Apropo, am ales 500 Euro (2500 lei) ca fiind o sumă medie pentru dosarele de dreptul familiei, deși sunt mulți avocați care percep mai puțin de atât.

 

Numărul limitat de clienți

Desigur, nimeni nu îți impune o „limită de clienți”, poți avea oricâți clienți îți permite notorietatea. Însă, este necesar să te auto-cenzurezi și să refuzi dosare/crești prețul dacă vrei să menții calitatea lucrărilor.

Ți-am explicat puțin mai sus cum este pregătit un dosar și care este timpul total investit în acesta.

Rareori avocații lucrează 40 de ore pe săptămână (160 lună). De cele mai multe ori lucrăm peste program.

Noi, spre exemplu, lucrăm intre 60 și 100 ore pe săptămână, in funcție de numărul de termene și de clienți. Deci, în medie 240-400 ore/lună.

Vom stabili o medie 300 ore/lună de dragul matematicii.

Printr-un calcul matematic simplu înseamnă că fiecare avocat din cadrul cabinetului poate prelua  în jur de 8  - 10 clienți/lună, deci 100-120 clienți/an.

Vai, ce de clienți! Așa ai spune...

Dar asta este varianta fericită în care toate lucrurile merg perfect, nu există amânări la termenele de judecată, clienții vin buluc la cabinet și noi avem timpul și energia necesară să le lucrăm dosarele. Da... energia e tare importantă.

La 500 Euro/dosar, 100 clienți/an ajungi la fabuloasa sumă de 50.000 Euro/an. 4150 Euro/lună

Poate avocații chiar sunt plini de bani... sau poate...

Taxele și alte cheltuieli...

Din cei 50.000 Euro se vor duce la Barou 4800 Euro într-un an, rămânând suma de 45.200 Euro. Încă o sumă importantă.

Dar, pentru a avea un birou drăguț care să îți aducă cei 100 clienți/an, va trebui să plătești în jur de 500 Euro/lună chiria. Mai scădem 6000 Euro și rămânem cu 39.200 Euro/an.

Transportul între instanțe, papetăria și utilizabilele, poșta și alte cheltuieli necesare desfășurării activității ajung la un minim de 100 Euro/lună. Scădem încă 1200 Euro și ajungem la 38.000 Euro/an.

Din ce 38.000 se vor mai duce 17% către ANAF, deci vom scădea încă 6500 Euro și obținem suma de 31.500 Euro/An.

Știi ce înseamnă asta? Din cei 500 Euro ai tăi, în buzunarul avocatului ajung de fapt 315 Euro.

Fabulos...

Asta înseamnă 2625 Euro/lună!

Dar.. îți aduci aminte media de 300 ore lucrate/lună?  Fiindcă dacă da, probabil ai sesizat că suma finală câștigată de avocat este de 8.75 Euro/oră, deci 43 lei/oră.

Apropo, ți-am zis că în stagiatură câștigam 3.1 lei pe oră?  

Ce trebuie să faci pentru a deveni avocat?

Ca să ajungi să câștigi singur suma anterior menționată, nu atât de fabuloasă cum părea la început, trebuie să faci următoarele:

  1. 4 ani într-una din cele mai dificile facultăți;
  2. Să iei examenul de admitere în Barou care are o promovabilitate de aproximativ 10%;
  3. Să faci 2 ani de stagiatură unde cele 300 de ore lucrate în medie sunt plătite prost. Foarte prost. Extrem de prost.
  4. iei examenul de definitivat;
  5. pleci de la 0 clienți cu noul tău cabinet, fiindcă nu ai putut strânge bani și clienți în stagiatură. Nu ai avut timp.
  6. Să te rogi, mult, cât să nu mori de foame.
  7. În primul an de când ai deschis Cabinetul vei avea probabil 2-3 clienți pe lună dacă ai făcut o treabă bună în stagiatură.
  8. Să învingi depresia.
  9. reziști 2 ani tentației de a te angaja într-o societate și să renunți la viața de antreprenor.
  10. Ajungi la suma „fabuloasă” de 2615 Euro/lună.

Apropo, toate „aproximările” au fost în plus.

Pentru a avea 100 clienți/an trebuie să te descurci mai mult decât admirabil, să primești o mulțime de recomandări.

La ce renunți pentru a fi avocat?

Nu există zi „nelucrătoare” pentru un avocat. Majoritatea oamenilor își rezolvă problemele după programul de lucru sau în weekenduri. Când problemele lor sunt juridice, mai discută despre dosar cu avocatul  după ora 20:00 sau în weekenduri, când stau relaxați acasă.

Avocații nu au dreptul la relaxare...

E greu să ai o familie fericită ca avocat. Nu știi cum să îi explici iubitei/soției de ce e absolut necesar ca „și în seara asta” să rămâi la birou pentru a termina nu știu ce lucrare.

Trebuie să înveți în mod constant lucruri noi.

Trebuie să înveți să înțelegi și de multe ori suporți tipuri extrem de diferite de oameni.

Nu poți avea probleme personale pentru că ești sătul de problemele personale ale clienților.

Rareori te pui pe tine pe primul loc.

E ușor să faci gastrită când mănânci odată pe zi.

Problemele de coloană sunt comune când trebuie să stai in bancă toată ziua.

Hainele sunt scumpe și ai da orice să poți merge vara în bermude și tricou, nu în costum și cu cravata până în gât.

Ah, și ca un ultim aspect, dacă un avocat lucrând singur va lucra în programul 08:00 – 16:00, iar la finalul programului își va închide telefonul de serviciu, va merge acasă, se va uita la Netflix și se va bucura de viață în general, cel mai probabil va muri de foame.

Probabil că ar trebui să apreciezi mai mult munca avocatului tău...

Dacă ai citit până aici inseamnă că ți-a plăcut articolul așa că  nu uita să îl distribui!

Leave a Comment