Jurnalul unui avocat – 5 tipuri de avocați pe care trebuie să îi eviți!

Tu cum alegi avocatul potrivit?

Ah, probabil că nu ai nici cea mai vagă idee și fie îl alegi în funcție de o recomandare fie pe primul pe care îl găsești pe internet.

Iar apoi ajungi să spui că ai fost păcălit, lăsat baltă sau vândut. Dar, adevărul este că o parte din vină îți aparține pentru că nu ai știut cum să alegi o colaborare.

Și în baza unei experiențe neplăcute, trăite sau auzite de la cunoștințe, îți faci o părere proastă despre toți avocații deși, majoritatea noastră, chiar ne facem treaba cu toată seriozitatea necesară.

Bine, recunosc, sunt câțiva avocați care nu ne fac cinste. Îi știm și noi, dar nu putem face prea multe în legătură cu asta.

Sau putem?

Am să îți prezint câteva „red flags” pe care să le poți recunoaște în următoarea ta discuție cu un avocat și care sa îți semnaleze că... poate ai nevoie de o a doua opinie?

Pregătit?

Perfect! Să începem... tipuri de avocați pe care să îi eviți:

1. Avocatul „Da, da, da...”

Avocatul „Da, da, da...” este genul de avocat care nu îți ascultă problema juridică și probabil habar nu are dacă se poate rezolva sau, cu atât mai puțin, cum s-ar putea rezolva problema ta.

Scopul unui astfel de avocat este acela de a încheia un contract cât mai rapid iar, nu de puține ori, îți formulează acțiuni care nu sunt în favoarea ta la probleme pe care le-ai putea rezolva fără a apela la instanța de judecată.

O consultanță purtată de avocatul „da, da, da...” sună astfel:

Client: Bună ziua, dl. avocat „da, da, da...”?

Avocat: Da.

Client: Vă ocupați de probleme de drept imobiliar?

Avocat: Da, da..

Client: Am următoarea speță...., mă puteți ajuta?

Avocat: Da, da, da... vă putem ajuta.

Client: Și onorariul?

Avocat: enșpe sute, paișpe sute

Scurtă precizare: avocatul „da, da, da...” nu se pricepe la nimic deci nici cum să stabilească onorariile.

Client: Dar câștigăm?

Avocat: Da.

Client: Vă ocupați sigur?

Avocat: Da, da...

Client: Păi și... cum încheiem contractul?

Avocat: Da, da, da...

Client: Dar banii, pot să îi dau în rate?

Avocat: NU!

În fine, ideea este că avocatul din această tipologie va aproba orice întrebare pe care clientul i-o pune, pentru a îi oferi acestuia încredere, însă fără a asculta sau înțelege problema expusă.

Sfat: Dacă dați peste un astfel de avocat încercați să formulați întrebări concrete în funcție de situația de fapt expusă de voi. Spre exemplu, îl puteți întreba „Ce se întâmplă dacă......” sau „In cazul în care ......” ori „De ce ține instanța cont când.....”.

Orice avocat pertinent ar trebui să vă poată răspunde la aceste întrebări. Dacă deviază discuția doar... mai cereți opinie.

2. Avocatul „Emerit”

Avocatul „emerit” este acel avocat care pare foarte inteligent în ochii justițiabilului și creează o iluzie a cunoașterii.

De obicei acest avocat vorbește lucruri pe care nici el nu le înțelege însă se folosește de un principiu psihologic simplu.

Te întrebi care?

Ei bine: nimănui nu îi place să fie considerat prost.

Așadar, pe lângă un avocat „emerit” clientul îl ascultă cu fascinație, fără a își dori să îl întrerupă. La finalul propozițiilor, avocatul întrebă „înțelegi” iar clientul este prea jenat de „propria necunoaștere” încât să îi răspundă sincer „Habar nu am despre ce ai vorbit în ultima jumătate de oră.”

O consultanță cu un avocat „emerit” sună astfel:

Client: Bună ziua, domnule avocat, sunt foarte fericit că ați avut timp să mă primiți in minunatul dvs. birou.

Avocat: Știți cum se spune, edere debes ut vivas, non vivere ut edas*.

Client: Uitați, am o problemă cu soacra... am investit o sumă mare de bani în casa acesteia promițând că ne-o va dona mie și soției iar  acum s-a răzgândit. Ce pot face?

Avocat: Dar la situation est simple, mon cochon**. Vom formula o acțiune mixtă interlocutorie folosindu-ne de principiul omnes homines sibi sanitatem cupiunt, saepe autem omnia, quae valetudini contraria sunt, faciunt***. Chiar dacă va formula o apărare joncțională de natură litispendențială conexă, cu siguranță o putem combate printr-o excepție de echipolență. Înțelegeți?

Client: Da, sigur, domnule avocat. Cu dumneavoastră sigur câștig.

(Pauză lungă în tăcere)

Client: Și onorariul?

Avocat: 24,320 Euro + TVA.

Pentru juriști, paragraful anterior va fi amuzant. Pentru restul nu va avea prea multă noimă. Ideea este că tot ce am scris este greșit, numind instituții de drept la întâmplare.

Notă: Dacă sunteți în situația clientului avocatului „Emerit” vă puteți recupera banii  printr-o acțiune in pretenții.

Revenind, în cazul în care ajungeți la un astfel de avocat nu vă temeți să păreți neștiutori ci cereți cât mai multe explicații cu privire la situația voastră: unde, când, cum?

Sfat: În cazul în care un avocat nu îți poate explica ce urmează să se întâmple astfel încât să puteți înțelege.... cereți o a doua opinie.

* Trebuie să mănânci ca să trăiești, nu să trăiești ca să mănânci;

** Situația e simplă, porcul meu;

*** Toți oamenii vor să aibe sănătate, dar des fac totul în contra ei

Da, expresiile în latină au fost și ele întâmplătoare 😊

3. Avocatul „cu prea multă experiență”

Experiența este importantă în orice domeniu, inclusiv cel al avocaturii. Sigur, experiența depinde de numărul dosarelor și de complexitatea lor, nu de simpla trecere a timpului.

Ce vreau să spun este că dacă avocatul tău citează din Codul lui Hammurabi, este posibil să aibă „prea multă experiență”.

Nu mă înțelegeți greșit, sunt avocați foarte în vârstă cu o minte ageră și la curent cu tot ce se întâmplă în justiție... însă, sunt și unii din care a rămas doar experiența.

O consultanță cu un astfel de avocat decurge așa:

Client: Bună ziua, maestre!

Avocat:....

Client: Maestre, sunt într-o mare încurcătură...

Avocat: ...

Client: Maestre, sunt acuzat de ceva ce nu am făcut... Îți jur că nu am făcut!

Avocat: ...

Client: Mi s-a înscenat ceva oribil.. ceva ce nu aș face niciodată.

Avocat: Bună ziua, dragul meu.

Notă: Avocatul cu „prea multă experiență” pornește puțin mai greu... mai ales iarna.

Client: Am fost acuzat de viol...

Avocat: Ah... da... infracțiunea de „atentat la pudoaria fecioarelor”

Client: De viol, maestre. Îmi spun că am violat o femeie pe care nici nu o cunosc.

Avocat: Deci ai fost prins cu ştromeleagul învârtoşat primprejurul părţilor fătătoare ale muierii.

Client: Nu maestre, nu am fost eu... dar... ce mi s-ar putea întâmpla?

Avocat: Depinde... sunt mai multe pedepse...

Client: Care? Ce pedepse mă așteaptă?

Avocat: Ți se poate tăia scârbavnicul mădular spre veşnica lui nefolosire, poți fi tras pe roată, biciuit în piața publică... eh, depinde. Ești cumva fiu de boier?

Probabil ați prins ideea. Adevărul este că dreptul ca știință este într-o continuă evoluție, o schimbare constantă a legislației și a principiilor care îl ghidează.

Sfat: Dacă dați peste un avocat cu „prea multă experiență”, prima dată vedeți dacă mișcă.  Glumesc, însă, serios vorbind dacă ajungeți la un astfel de avocat încercați să îl întrebați despre procedură, care este strategia pe care o va adopta pentru a susține cauza. De multe ori, când vine vorba de etapele procesului, un avocat care nu este la zi cu informația s-ar putea să se încurce.

4. Avocatul „Garantat”

Dacă un avocat îți garantează succesul unui proces judiciar, doar ridică-te și pleacă. Niciun avocat decent nu îți va garanta că urmează să îți câștige procesul nici măcar dacă el este sigur de acest lucru.

Apropo,  în această categorie se includ și cei cu „Nu pot să îți garantez, dar în proporție de 99% e rezolvat”. Produce același efect psihologic, acela de siguranță nejustificată.

Siguranța justificată este cea pe care ți-o oferă un avocat prin discursul lui, discurs prin care determină clientul să spună „Vai, ce bine pregătit este. Dacă procesul acesta poate fi câștigat, cu siguranță acest avocat mi-l va câștiga”.

Ce vreau să spun este că un avocat care este sigur pe el îți va transmite asta fără să îți spună în mod expres.

Avocatul „Garantat” urmărește încheierea cât mai rapidă a unui contract de asistență juridică și încasarea onorariilor și ar spune orice ca să își atingă scopul.

O consultanță cu un astfel de avocat sună astfel:

Client: Bună ziua, am nevoie de câteva sfaturi.

Avocat: 100 lei, întâi îmi plătiți, apoi vă dau sfaturi! *P.S. un avocat care ia 100 de lei pe consultantă probabil nu are foarte mulți clienți... din motive evidente”

Client: Da, sigur. (Îi dă banii). Deci...

Avocat: Pff.. Ați intrat încălțat, nu ați văzut semnul să vă descălțați la intrare?

Client: Nu... dar.

Avocat: 50 lei, servicii de curățenie. Citiți semnele.

Client: În regulă, uitați, vecina mea umblă în Bikini toată ziua prin curte și se vede peste gard. Soția mea e geloasă și aș vrea să știu că putem obliga cumva vecina să stea îmbrăcată în curte.

Avocat: Putem, încheiem contractul acesta și facem o acțiune în instanță.

Client: Sigur se poate? Eu am citit...

Avocat: Domnule, ați venit la mine. Eu știu, eu sunt profesionistul, dacă zic că se poate, se poate.

Client: ...

Avocat: Semnați aici și spuneți dacă plătiți cash sau prin transfer bancar.

Acum probabil te întrebi „Cum de nu se prinde omul că urmează să fie jecmănit?”. Sunt două motive principale: 1. Unii oameni au emoții când vorbesc cu avocații; 2. Folosirea argumentelor din autoritate (eu știu, eu am experiență, am mai rezolvat sute ca tine).

De obicei, clientul regretă imediat ce achită faptul că a încheiat contractul însă rareori acționează în privința asta.

Sfat: Dacă un avocat nu îți pune întrebări despre situația pe care o povestești astfel încât să o înțeleagă mai bine, ori ai un talent extraordinar în a expune lucrurile ori este posibil să fi jecmănit în curând... mai bine, cere o a doua opinie.

5. Avocatul „Invizibil”

Avocatul „invizibil” este o specie de avocat aparte ce se scaldă cu picioarele în balta nelegalității. Dar încă nu este  (din păcate) aruncat în ea.

Un astfel de „avocat” fie nu este înscris în Barou  ci doar are un SRL obscur prin care pescuiește clienți pe care îi distribuie unor alți avocați (care de asemenea nu ar trebui să lucreze cu astfel de oameni) fie este înscris în Barou dar nu profesează și nici nu a profesat în mod real vreodată: nu scrie, nu merge în instanță decât în mod excepțional, nu participă la consultanță, nu publică. Nu face nimic, doar parazitează.

Cum decurge consultanța cu un astfel de avocat?

De obicei nu decurge. Nu îl vezi niciodată, doar îți răspunde la telefon iar apoi te pasează mai departe unor colaboratori care, la rândul lor, pot fi avocați cu adevărat pregătiți sau avocați care nu au niciun reper juridic (de obicei fiind stagiari care, lucrând pentru avocatul „invizibil”, nu au îndrumarea necesară).

Iar dacă, prin minune, îți oferă consultanță nu îți va putea spune mare lucru. Avocatul invizibil, de obicei, are și una din trăsăturile avocaților din celelalte categorii.

Majoritatea avocaților „invizibili” obțin clienți printr-o promovare agresivă pe internet și construirea unei imagini false.

Sfat: Dacă ajungi la un astfel e avocat, în primul rând, încearcă să afli motivul pentru care nu te-a primit acesta. Apoi, află cine îți va lucra dosarul și cere în mod expres să porți consultanța cu acea persoană. Întreab-o de câtă vreme lucrează în acel loc, câți colegi noi are. Este important să știi dacă avocatul care îți începe dosarul îl va duce la bun sfârșit. Daca nu, doar caută un alt avocat...

Sper că din articolul acesta nu ai rămas cu impresia că „avocații sunt niște nenorociți”. Nici pe departe!

Ce vreau să reții din acest articol este că, dacă tu, ca justițiabil, înveți să eviți avocați care s-ar putea să te păcălească, ne va fi mult mai ușor să îi marginalizăm.

Crede-mă că nici nouă, iar aici vorbesc în numele majorității avocaților, nu ne este pe plac ca o mână de escroci să ne strice imaginea.  

*

Dacă ai ajuns până în acest punct al articolului înseamnă că ți-a făcut plăcere să îl citești. Probabil și prietenilor tăi le va face plăcere așa că nu uita să îl distribui.

2 thoughts on “Jurnalul unui avocat – 5 tipuri de avocați pe care trebuie să îi eviți!”

Leave a Comment