EXECUTARE SILITĂ

Ce este executarea silită?

Executarea silită este acea procedură reglementată de lege, prin intermediul căreia titularul unui drept subiectiv, recunoscut printr-un titlu executoriu, constrânge, cu ajutorul organelor competente, pe cel care nesocoteşte dreptul respectiv, să aducă la îndeplinire prestaţia specificată în titlu, asigurându-se astfel respectarea dreptului iniţial încălcat şi, totodată, restabilirea ordinii de drept.

Părțile în cadrul unui dosar de executare silită sunt creditorul (cel care este titularul creanței) și debitorul (cel împotriva căruia creditorul poate să execute creanța).

haha

Situația creditorului – Cererea de executare silită

Deși de multe ori când se vorbește despre executări silite ne gândim la cele desfășurate de către Bancă sau de către recuperatorii de creanțe, realitatea juridică este diferită, în sensul că multe executări silite sunt pornite de către creditori ce sunt îndreptățiți să își recupereze banii.

Astfel, pot fi executate silit creanțe ce rezultă din nerespectarea unor contracte (prețul chiriei, prețul vânzării, prețul pentru un serviciu executat, restituirea împrumutului etc.) sau  crențele ce rezultă din hotărâri judecătorești (despăgubiri civile, pensie de întreținere etc.) ori creanțe asumate prin convenții notariale.

În toate cazurile, executarea silită este realizată prin intermediul executorului judecătoresc, avocatul având rolul de a oferi consultanță, a redacta actele privind executarea silită și de a apăra creditorul într-o eventuală contestație la executare formulată de debitorul executat silit.

Situația debitorului – Contestația la executare

Față de situația creditorului, debitorul este cel urmărit pentru a înapoia banii în urma neexecutării contractului, însă, în unele situații, executarea silită se desfășoară în mod nelegal, cu precădere în cazul executărilor pornite la solicitarea băncilor sau a recuperatorilor de creanțe.

Pentru început trebuie să demontăm câteva mituri privind executarea silită:

  1. Nu toate executările silite pot fi contestate. Unele executări silite se desfășoară legal și contestarea acestora presupune un efort financiar inutil pentru debitor;
  2. Contestația la executare NU se poate redacta în mod complet fără a studia dosarul de executare silită.
  3. Prescripția este întreruptă prin cererea de executare silită, nu în momentul în care cererea este primită de către debitor;
  4. Termenul de formulare al contestației la executare este de 15 zile de când au fost comunicate legal actele, nu din momentul în care debitorul le primește;
  5. Recuperatorii de creanțe pot să execute silit debitorul dacă cesiunea de creanță este legală;
  6. Prin „anularea popririi” nu scapi de executarea silită. Dacă este anulată doar poprirea aceasta poate fi reluată;

Având în minte cele expuse anterior, vom prezenta principalele argumente pentru care poate fi contestată o executare silită:

  1. Titlul în baza căruia s-a început executarea silita nu este executoriu potrivit legii. Nu toate creanțele sunt executorii, uneori fiind nevoie de o procedură prealabilă (spre exemplu înregistarea contractelor de locațiune la ANAF) sau o anumită formă (de obicei forma autentică) pentru a putea fi puse în executare. Dacă titlul nu este executoriu, executarea silită poate fi anulată.
  2. Necompetenta instanței care a încuviințat executarea silită. Executarea silită trebuie să fie încuviințată de instanța de la domiciliul debitorului. Cu toate acestea, nu de puține ori, pe parcursul derulării unui contract (cu precădere cele bancare), debitorul își schimbă domiciliul în raza unei alte instanțe. În condițiile în care executorul judecătoresc introduce cererea de executarea silită la instanța la care debitorul a avut domiciliul inițial, fără a verifica domiciliul actual al acestuia, încheierea de încuviințare a executării silite este nulă și, pe cale de consecință, executarea silită poate fi anulată.
  3. Invocarea prescripției extinctive a dreptului de a cere executarea silită. Creditorul este obligat să pornească executarea silită în termen de 3 ani de la momentul în care creanța devine exigibilă, în caz contrar, creanța fiind prescrisă nu mai poate fi pretinsă silit. Problema care apare în practică este stabilirea momentului de la care creanța devine exigibilă, aspect ce diferă de la cauză la cauză. Cu titlu de exemplu, s-au adoptat următoarele variante:
  • Creanța este exigibilă cel târziu la momentul efectuării cesiunii de creanță către recuperator. Conform dispozițiilor Legii 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, o creanță nu poate fi cedată către un recuperator decât dacă este neperformantă (adică, banca fie a declarat scadența anticipată fie a pornit executarea silită), astfel că momentul cesiunii de creanță poate reprezenta un reper important privind începutul cursului prescripției;
  • Prescripția incepe să curgă de la momentul în care Banca avea obligația să declare scadența anticipată a creditului. În contractele de credit, banca își asumă dreptul (și, totodată, obligația) de a declara scadența anticipată în 30, 60 sau 90 de zile de la momentul primei restanțe. Așadar, prescripția începe să curgă la o perioadă de timp determinată de când debitorul a făcut ultima plată;
  • Prescripția curge individual pentru fiecare rată. Dacă nu a fost declarată scadența anticipata a creditului, prescripția curge în mod individual pentru fiecare rată a creditului, putând fi constatat dreptul de creanță prescris în parte și scăzută datoria;

4. Nedeclararea scadenței anticipate. Se întâmplă, destul de frecvent chiar, să nu fie declarată scadența anticipată înainte de punerea în executare silită a contractului de credit. Scadența anticipată este procedura prin care creditul devine în mod integral exigibil iar această declarație privind scadența anticipată, trebuie să fie comunicată debitorului. În lipsa acestei proceduri, creanța nu este exigibilă și, pe cale de consecință, nu poate fi executată silit.

5. Probleme privind procedura: sunt nenumărate probleme privind procedura ce pot reieși din studiul dosarului de executare, printre care: creditorul nu a depus titlul executoriu în original, nu a fost achitată taxa de timbru în mod corect, executorul este necompetent, instanța de executare este necompetentă, la cererea de executare silită nu a fost anexat contractul de credit etc.

6. Perimarea executării silite. În cazul în care creditorul nu a făcut un demers necesar executării silite într-o perioadă de 6 luni sau executarea silită a fost suspendată la cererea creditorului, instanta poate, la solicitarea debitorului să constate perimată executarea silită.

7. Cesiunea de creanță făcută nelegal între bancă și recuperatorul de creanță. Unele contracte de credit se cesionează de mai multe ori între instituțiile bancare sau recuperatorii de creanțe. Contractul de cesiune este un contract cadru prin care Banca cedează un portofoliu de creanțe către recuperator și, odată cu cedarea lor, are obligația de a informa debitorul. Dacă cesiunea de creanță este viciată, calitatea de creditor a recuperatorului de creanță nu poate fi opusă debitorului și, pe cale de consecință, debitorul nu poate fi executat silit.

 

Pe lângă aceste argumente uzuale din studierea dosarului de executare silită pot rezulta alte nereguli privind procedura de executare ce pot duce la anularea acesteia.

Ești executat silit și nu știi ce șanse ai? Sau vrei să pui pe cineva în executare și nu știi procedura?

Află cum și dacă te putem ajuta!