DREPTUL FAMILIEI

Dreptul familiei

Apar momente în viața unei familii în care despărțirea devine inevitabilă. Cu toate acestea, ideea unui proces judiciar, orgoliile soților și alte probleme  de natură socială provoacă stres inutil în astfel de situații și, din păcate, creează conflicte inutile ce dăunează tuturor părților implicate.

În cadrul serviciilor oferite  acoperim întreaga paletă a problemelor conexe dreptului familiei.

difort 2

Divorțul

Majoritatea divorțurilor se pot soluționa amiabil DAR ajung în fața instanței, în cadru litigios, din cauza orgoliilor soților. Cu excepția anumitor cazuri, în care unul dintre soți solicită desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a celuilalt soț, divorțul în cadru litigios nu se justifică.

În mod uzual, motivele pentru desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a unui soț sunt violența domestică și infidelitatea.

În schimb, nenumărate cupluri ajung în instanță solicitând desfacerea căsătoriei pentru „nepotrivire de caracter” sau faptul că părțile „nu se mai înțeleg”.  La aparția acestor litigii contribuie uneori și unul dintre soții care nu vor să divorțeze.

Informație: Niciunul dintre soți nu se poate opune divorțului! Dacă soțul sau soția ta vrea să divorțeze de tine, iar tu nu vrei, nu poți face nimic ca să îl împiedici – nimic legal cel puțin.

Astfel, în cadrul dosarelor de divorț din culpă comună, activitatea noastră se focusează în principal pe medierea conflictului dintre părți în cadrul ședințelor de consultanță astfel încât să obținem desfacerea căsătoriei prin acordul soților.

Divorțul fără minori

Divorțul fără copii minori se poate realiza cu ușurință la notar sau în fața instanței de judecată unde părțile trebuie să se prezinte personal.

În fața instanței de judecată recomandăm, cu excepția cazurilor de culpă exclusivă, divorțul prin acord, acesta economisind timp și bani pentru ambii soți.

Divorțul cu minori

Spre deosebire de divorțul fără copii minori, în cadrul proceselor de divorț cu minori este necesară stabilirea modului de exercitare a autorității părintești, locuința minorilor, programul de vizită al părintelui nerezident și pensia de întreținere ce va fi achitată de către acesta.

La fel ca în cazul divorțului fără copii minori, serviciile noastre se focusează în principal pe medierea părților, oferind soluții alternative și ajutându-le să găseacă cea mai bună soluție atât pentru ei, cât și pentru copiii minori. În cazul în care soții nu se înțeleg, în fața instanței de judecată se vor stabili:

  • Autoritatea părintească asupra minorului. Autoritatea părintească poate fi comună, ceea ce înseamnă că ambii părinți contribuie la deciziile privind viața și dezvoltarea minorului (felul învățăturii, deciziile cu caracter medical, acordul pentru părăsirea țării etc.) sau exclusivă, ceea ce înseamnă că deciziile privind minorul se iau doar de către părintele ce exercită autoritatea exclusivă. Autoritata exclusivă NU trebuie confundată cu decăderea din drepturile părintești, părintele ce nu exercită autoritatea asupra minorului PĂSTRÂND dreptul de a avea relații personale cu acesta.
  • Locuința minorului. Locuința minorului este stabilită alături de unul dintre părinți, denumit părinte rezident, iar părintele nerezident are dreptul de a vizita minorul în condițiile stabilite de către instanță.
  • Dreptul de a avea relații personale cu minorul (dreptul la vizită). Relațiile personale cu minorul ale părintelui nerezident se recomandă să fie cât mai ample, programul de vizită extins fiind în acest moment opțiunea uzuală a instanței. Programul de vizită se desfășoară în funcție de nevoile minorului, de vâsta acestuia și de atașamentul față de părinți.
  • Pensia de întreținere. Părintele nerezident achită către minor, în funcție de nevoile acestuia și posibilitatile sale financiare, o sumă de bani (de obicei lunară). Această sumă poate fi în cuantum fix, prin înțelegerea părților, sau în cuantum variabil dar nu mai mult de o cotă procentuală din veniturile părintelui, respectiv: Maxim ¼ pentru un singur minor; maxim 1/3 pentru doi minori; maxim ½ pentru 3 sau mai mulți minori.

Autoritatea părintească

În cazul în care minorul rezultă dintr-o relație de concubinaj sau o altă relație similară, în condițiile în care acesta este recunoscut de ambii părinți, aceștia exercită în comun autoritatea părintească, câtă vreme locuiesc împreună.

La despărțirea părinților, în mod similar cu divorțul, este necesară stabilirea autorității părintești asupra minorului, având in vedere interesul superior al acestuia, precum și: locuința minorului la unul dintre părinți, programul de vizită al părintelui nerezident și pensia de întreținere. (vezi mai sus).

Litigii privind filiația

În condițiile în care tatăl nu își recunoaște copilul este posibilă introducerea unei acțiuni în stabilirea filiației. Dovedirea paternității se poate face prin efectuarea unui test ADN sau prin administrarea unor mijloace de probă adiacente din care să rezulte că tatăl copilului avea relații de natură intimă cu mama acestuia în perioada conceperii.

Acțiunea în tăgada paternității este în mod direct legată de prezumția conform căreia soțul mamei este tatăl copilului. Uneori însă paternitatea soțului mamei poate fi contestată de către acesta, de mamă, de tatăl bilogic sau chiar de copil.

Ai una dintre problemele de mai sus? Sau poate o întrebare legată de dreptul familiei.

Te putem lămuri, deci trimite un mail!