Divorț și Autoritate părintească – Cum se desfășoară un proces!

Dacă ești stresat peste măsură din cauza unui divorț sau al unui proces privind  autoritatea părintească (custodia) asupra unui minor, ai ajuns unde trebuie!

Stresul este cauzat de lipsa informațiilor (nesiguranța) sau de informațiile greșite pe care ai ajuns să le crezi despre astfel de dosare.

În cele ce urmează am să îți risipesc orice incertitudine iar tot ce trebuie să faci este să te așezi confortabil si să  citești mai departe... ești gata? Să începem! 

Divorț și autoritate părintească

Ce trebuie să știi despre un divorț sau un proces de custodie?

Înainte să încep explicațiile cu privire la cum decurge un proces de divorț și care sunt pașii prin care urmează să treci, vreau să clarific nedumeriri pe care le întâlnesc în mod frecvent la clienții cu care lucrez. Mai exact:

  • Divorțul nu implică în mod necesar și partajul bunurilor. Prin divorț, se urmărește desfacerea căsătoriei. Prin partaj, se urmărește împărțirea bunurilor comune (dar și a datoriilor). Procesul de divorț și cel de partaj sunt diferite și pot fi începute în același timp sau separat. E alegerea ta.
  • Soțul/Soția nu se poate opune divorțului. Aud de multe ori de la clienți că cealaltă parte „nu vrea să îmi dea divorțul”. Ei bine, nu este necesar ca cealaltă parte să fie de acord! Sigur,  căsătoria se poate face și prin acordul părților (divorț prin acord) dar și într-un cadru litigios.
  • Nu îți va fi respinsă cererea de divorț dacă „nu ai motive temeinice”. Unele persoane sunt amenințate că „nu au motive de divorț”. Ei bine, este important să știi că, dacă nu îți mai dorești acea căsnicie, este un motiv mai mult decât suficient pentru ca instanța să admită cererea de divorț.
  • „Instanțele acordă mai mult copilul mamei.” Nimic mai greșit. Instanța îți va acorda copilul câtă vreme oferi toate garanțiile morale, emoționale și materiale că te poți  îngriji de acesta. Mai multe în secțiunea privind domiciliul minorului.

Acum că am eliminat întrebările uzuale despre procesele de divorț, putem trece la partea importantă: copiii!

Dacă divorțul este fără copii minori, adică, fie copiii tăi au făcut 18 ani, fie nu aveți copii deloc, te sfătuiesc (insistent) să divorțați prin acord, în fața instanței. Scutiți timp, bani și evitați un circ al orgoliilor.

Dacă divorțați și aveți copii minori, sfatul este să vă înțelegeți asupra tuturor aspectelor privind autoritatea părintească (mai multe în continuare) și să divorțați prin acord, dacă este posibil.

Dacă nu sunteți căsătoriți, dar totuși v-ați separat și aveți împreună unul sau mai mulți copii, regulile privind autoritatea părintească în urma divorțului vi se aplică și vouă.

Instanța competentă pentru divorț și autoritate părintească

În cazul divorțului, cu sau fără minori, instanța competentă este cea de la ultima locuință comună  (locuința de fapt, nu cea din cartea de identitate), dacă cel puțin una din părți mai locuiește la acea adresă.

În cazul proceselor privind stabilirea autorității părintești, instanța competentă este cea din circumscripția căreia își au locuința minorii.  

Dacă ești stabilit în străinătate, și tu și partenerul tău, ar trebui să citești acest articol unde tratez această temă.

Cum se face o cerere de divorț sau un proces de custodie?

Cererea de divorț se introduce în scris, în fața instanței de judecată  competentă, trebuie să cuprindă toate elementele uzuale ale unei cereri de chemare în judecată (numele și prenumele părților, situația de fapt, probele pe care îți întemeiezi cererea, semnătura).

Divorțul prin acord poate fi făcut la notar sau poate fi făcut în fața instanței de judecată, unde se judecă într-un singur termen, în cameră de consiliu, părțile fiind nevoite doar să își exprime acordul. În cazul divorțului prin acord părțile fac o cerere comună de divorț, unde stabilesc toate elementele specifice.

 

Care sunt elementele specifice?

Dacă nu ai minori, va trebui să cădeți de acord asupra faptului că urmează desfacerea căsătoriei și, în cazul în care unul din voi a preluat numele de familie al celuilalt soț, să vă decideți dacă îl păstrați în continuare sau vă întoarceți la numele de dinaintea căsătoriei.

Dacă ai minori va trebui să vă decideți și asupra modului în care va fi exercitată autoritatea părintească asupra minorului, adică: dacă va fi autoritate părintească comună sau exclusivă în favoarea unui părinte, domiciliul minorului, programul de vizită al părintelui cu care minorul nu va locui și pensia alimentară datorată.  Valabil și pentru copiii rezultați din relațiile de concubinaj.

Acum, voi descrie sumar fiecare element dintr-un dosar de divorț sau de stabilire a autorității părintești, iar fiecare secțiune va cuprinde un articol care să o explice pe larg.

Dacă divorțul survine ca urmare a  neînțelegerilor diverse dintre soți divorțul se va pronunța „din culpa comună a soților”. Mai exact, fiecare dintre voi poartă vina în parte pentru că, în definitiv, căsătoria a eșuat.

Regula este ca divorțul să fie pronunțat din culpă comună iar dacă consideri că este culpa exclusivă a partenerului tău pentru destrămarea căsătoriei, va trebui să aduci probe pentru a dovedi instanței că acesta este unicul vinovat.

Revin cu sfatul de a divorța prin acord în condițiile în care apreciezi că și tu și partenerul aveți partea de vină pentru destrămarea căsătoriei – scutiți timp și bani.

Desfacerea căsătoriei din culpa soțului pârât este reglementată de art. 379 din Codul civil și art. 933 din Codul de procedură civilă.

Care sunt motivele pentru desfacerea căsătoriei din culpă exclusivă?

Am să le enumăr pe cele mai cunoscute și dacă ești interesat de detalii poți citi articolul privind culpa exclusivă:

  1. Infidelitatea unuia dintre soți reprezintă un motiv de destrămare a căsătoriei din culpă exclusivă. În articolul dedicat îți explic cum se poate proba;
  2. Violența domestică, sub toate formele ei, reprezintă de asemenea un motiv de destrămare a căsătoriei din culpă exclusivă;
  3. Părăsirea domiciliului pe o perioadă de mai mare de doi ani de către soțul pârât reprezintă un caz de culpă exclusivă reglementat legal;
  4. Comportamente de ordin moral ce duc la destrămarea vieții de familie, adică: dependența de droguri, alcool, jocuri de noroc, atitudinea violentă față de părinții soțului sau copii ș.a.
  5. Săvârșirea unor infracțiuni, cu intenție, de către pârât, cu precădere infracțiuni de natură a afecta viața de familie: trafic de droguri sau de persoane, proxenetism, agresiune sexuală ș.a.

Pot exista și alte motive de destrămare a unei căsnicii din culpa exclusivă a unuia dintre soți, spre exemplu dezvoltarea unor afecțiuni psihologice care fac imposibilă continuarea căsătoriei, însă cele enumerate anterior sunt cele mai des întâlnite.

De ce să ceri desfacerea căsătoriei din culpă exclusivă?

De cele mai multe ori soțul care este victimă a violenței sau a fost înșelat (cele mai comune motive pentru care se solicită desfacerea căsătoriei din culpă exclusivă) solicită desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a celuilalt soț. De multe ori are dreptate, însă „spălatul rufelor în public” nu face altceva decât să prelungească starea de conflict și tensiune.

Așadar, sunt trei motive plauzibile pentru care ar trebui să soliciți desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a celuilalt soț (nu, satisfacerea orgoliului nu face parte din ele):

 

  1. Vrei să obții despăgubiri

De multe ori sub aspectul daunelor morale, soțul care este prejudiciat prin desfacerea căsătoriei poate solicita obligarea celuilalt soț la plata unor despăgubiri.

În general, aceste despăgubiri sunt reprezentate de prejudiciul moral, social sau profesional suferit de către soțul care este nevinovat de desfacerea căsătoriei. Spre exemplu, dacă o căsnicie se destramă ca urmare a încălcării obligației de fidelitate a unuia dintre soți, soțul nevinovat este îndreptățit să solicite despăgubiri pentru suferința cauzată prin această modalitate de destrămare a căsniciei.

 

  1. Vrei să obții prestație compensatorie

În cazul în care divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului  pârât, iar căsătoria a durat cel puțin 20 de ani, soțul reclamant (nevinovat de desfacerea căsătoriei) poate solicita o sumă de bani (denumită prestație compensatorie) pentru a compensa dezechilibrul material produs în viața acestuia prin desfacerea căsătoriei.

Mai exact? Dacă după mai mult de 20 de ani de căsătorie, aceasta se destramă din cauza celuilalt soț, iar acesta are un statut financiar sau profesional superior ție, tu sacrificându-ți cariera pentru binele familiei, acesta este obligat să îți ofere o sumă de bani prin care să îți asigure nivelul de trai anterior căsătoriei până când reușești să „te pui pe picioare”.

 

  1. Domiciliul minorilor sau autoritatea părintească exclusivă

Un ultim motiv rațional pentru a solicita desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a celuilalt soț este acela că motivele pentru desfacerea căsătoriei din culpă exclusivă sunt similare cu cele pentru acordarea autorității părintești exclusive.

În fond, dacă tu nu îți mai poți suporta soțul deoarece este alcoolic, dependent de droguri sau violent,  nu ar trebui să depinzi de acesta atunci când iei decizii cu privire la binele copiilor voștri.

Cu privire la domiciliu cu atât mai mult. Copiii tăi nu ar trebui să trăiască într-un mediu vicios, lângă un tată dependent de droguri sau  condamnat pentru infracțiuni de violență sau într-un mediu ce promovează o conduită morală îndoielnică (lângă soț și amanta/amantul care v-a distrus căsnicia).

Obținerea desfacerii căsătoriei din culpa exclusivă a soțului pârât garantează în majoritatea cazurilor și obținerea domiciliului copiilor la tine.

În cazul în care ai preluat numele soțului după încheierea căsătoriei va trebui să decizi dacă vrei să păstrezi sau nu acest nume sau vrei să revii la numele purtat anterior căsătoriei.

Regula este aceea că soțul care a preluat numele celuilalt soț in timpul căsătoriei, după destrămarea acesteia, va reveni la numele purtat anterior, dacă nu primește acordul celuilalt soț pentru  păstrarea numelui.

Cu toate acestea, poți să îți păstrezi numele dacă justifici un interes suficient pentru acesta. Cele mai dese întâlnite motive pentru a păstra numele sunt:

  • Recunoașterea profesională – dacă numele tău reprezintă ceva în profesia ta (cum este cazul avocaților în care numele (de familie) al avocatului reprezintă un brand pentru el), îți poți păstra numele dobândit în timpul căsătoriei, chiar în lipsa acordului celuilalt soț;
  • Recunoașterea în societate – în condițiile in care ești o persoană care în societate este cunoscută cu numele purtat în timpul căsătoriei, iar prin schimbarea numelui ți s-ar putea produce un prejudiciu, poți de asemenea să îți păstrezi numele.
  • Interesul superior al copiilor – unul dintre motivele des întâlnite este acela de a nu crea o separație de nume între părintele la care rămâne copilul și copilul minor.

De multe ori autoritatea părintească (ce este denumită și custodie în limbaj curent) este confundată cu stabilirea domiciliului la unul dintre părinți.

Spre exemplu, multe întrebări pe care le primim sunt formulate astfel: „Pot pierde custodia copilului dacă....”.  După o scurtă discuție, realizăm că întrebarea se referă la domiciliul copilului, respectiv dacă clientul va putea stabili domiciliul copilului la el sau va fi luat de celălalt părinte.

Acum, că am lămurit această confuzie comună, ce este autoritatea părintească?

Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și obligații pe care părinții le au față de copiii lor minori.

Regula este ca autoritatea părintească se exercită în comun. Mai exact, ambii părinți participă la deciziile importante pentru dezvoltarea copilului: alegerea educației, intervențiile chirurgicale, plecarea în străinătate etc.

Cu toate acestea, în unele cazuri autoritatea părintească poate fi exercitată de un singur părinte, acel părinte având autoritate exclusivă. Dacă exerciți autoritatea părintească exclusivă, nu vei avea nevoie de acordul celuilalt părinte pentru deciziile legate de minor, cu excepția adopției.

Care sunt condițiile pentru acordarea autorității părintești exclusive? Din economie de spațiu am ales să le dezvolt în articolul dedicat autorității părintești, deci poți da click pe acest articol.

Rezumativ, motivele prevăzute de lege sunt: alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.

ATENȚIE! IMPORTANT! FOARTE IMPORTANT!

Autoritatea părintească exclusivă nu echivalează cu decăderea celuilalt părinte din drepturile  părintești!!!

Cea mai mare teamă în cazul exercitării autorității părintești exclusive este aceea că celălalt părinte nu va mai putea „vedea copilul” (exercita dreptul la vizită).

Ei bine, în cazul autorității părintești exclusive, părintele care nu exercită autoritatea părintească își păstrează dreptul de a avea legături personale cu copilul: de a vorbi telefonic, de a îl vedea ș.a., în funcție de programul stabilit de instanță.

Mai mult, unul dintre părinți nu poate „renunța la autoritatea părintească” decât pentru motive temeinice. Am întâlnit, în cadrul unor divorțuri prin acord, ca părțile să fie de acord cu exercitarea autorității părintești exclusive de către părintele la care locuiește minorul motivat de faptul că celălalt părinte era plecat în afara țării și era dificilă comunicarea între aceștia.

În cazul în care părinții sunt despărțiți, domiciliul minorului se stabilește la unul dintre părinții acestuia (părinte rezident) iar celălalt părinte (părintele nerezident) are dreptul de a avea legături personale cu minorul în cadrul unui program de vizită și obligația de plăti pensie alimentară pentru întreținerea copilului.

De multe ori părțile unui litigiu care are ca obiect stabilirea autorității părintești sunt d acord cu persoana la care urmează să domicilieze minorul. Am să vă vorbesc despre excepție.

Ce se întâmplă atunci când atât tu cât și celălalt părinte doriți să locuiți împreună cu copilul?

Răspunsul scurt este: instanța va stabili cu cine va locui minorul.

Care sunt criteriile pentru care instanța stabilește locuința minorului la unul dintre părinți?

Conform dispozițiilor legale instanța va avea în vedere interesul superior al minorului și va avea în vedere cel puțin următoarele:

  • nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie;
  • opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate;
  • istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor;
  • capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;
  • menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.
  • disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil și de a respecta drepturile părintești ale acestuia din urmă;
  • disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a permite celuilalt menținerea relațiilor personale;
  • situația locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte;
  • istoricul cu privire la violența părinților asupra copilului sau asupra altor persoane;
  • distanța dintre locuința fiecărui părinte și instituția care oferă educație copilului.

Pentru detalii puteți citi articolul legat de stabilirea domiciliului minorului în care explic detaliat procedura.

O chestiune importantă de menționat este aceea că în momentul de față există o tendință crescută ca unele persoane să solicite ca minorul să aibă un  „domiciliu alternativ”.

În opinia noastră, domiciliul alternativ nu este o noțiune legală în acest moment, nefiind permisă o astfel de soluție din punct de vedere legal. Astfel, exista două situații in care este justificat un domiciliu alternativ, respectiv: 1. Prin acordul părților; 2. Un artificiu juridic constând în stabilirea domiciliului la unul dintre părinți și oferirea unui program de vizită celuilalt părinte, suficient de extins încât în final acesta să petreacă cel puțin 40% din timp cu copilul său.

Ți-am zis anterior că părintele la care se stabilește domiciliul minorului este denumit și „părinte rezident” iar celălalt părinte este denumit „părinte nerezident”.

Ei bine, părintele nerezident are dreptul de a păstra legături personale cu minorul prin comunicarea acestuia la telefon, video, vizitarea acestuia sau luarea acestuia la domiciliul său.

Programul de vizită este adaptat în funcție de nevoile minorului dar și de programul fiecărui părinte, urmărind a se desfășura cu regularitate.

De ce este important un program de vizită?

  1. Oferă stabilitate copilului: acesta va știi când va petrece timp cu părintele cu care nu locuiește, își poate forma un program, poate petrece timp de calitate cu acest părinte;
  2. Elimină conflictele dintre părți: un program la înțelegerea părților mai devreme sau mai târziu va determina diverse conflicte. În schimb, un program expres făcut de instanță va înlătura orice discuții dintre părți.
  3. Este executoriu: având un program stabilit de instanță, în condițiile in care celălalt părinte nu te lasă să îți vezi copilul sau dacă nu vrea să ți-l aducă înapoi, poți pune în executare hotărârea și să îți menții legăturile personale cu minorul.

Programul de vizită poate fi gradual, restrâns, standard, extins sau de tipul celui care maschează domiciliul alternativ. Poți vedea aici cum se stabilește un program de vizită și exemple.

Din economie de spațiu exemplific fiecare tip de program în articolul privind programul de legături personale cu minorul, deci poți da click pe el dacă ești interesat de detalii.

Din moment ce părintele rezident participă la creșterea și îngrijirea minorului în natură (îi face de mâncare, îi calcă, îi dă bani de buzunar, îi plătește consumul la facturi ș.a.), părintele nerezident de asemenea este obligat să participe la creșterea, educarea și îngrijirea minorului printr-o pensie de întreținere.

Pensia poate fi stabilită în natură sau prin echivalent bănesc.

În opinia noastră pensia de întreținere nu ar trebui să fie niciodată stabilită în natură din  mai multe motive,  printre care: 1. este greu ca părintele nerezident să anticipeze nevoile minorilor, cu atât mai mult cu cât acestea se schimbă; 2. Obligă părinții să comunice constant și să se înțeleagă ceea ce uneori este aproape imposibil; 3. Este greu de executat în caz de neîndeplinire de bună voie și altele.

Pensia de întreținere prin echivalent bănesc în schimb poate fi în cuantum variabil, respectiv procentual din veniturile nete ale părintelui nerezident sau într-un  cuantum pecuniar fix.

Privind cuantumul fix este destul de ușor de determinat pensia de întreținere în sensul că fie părțile se înțeleg asupra unei sume  lunare fie instanța determină la cererea uneia dintre părți o sumă fixă lunară.

Cuantumul variabil depinde numărul de copiii, părintele nerezident fiind obligat să plătească ¼ din venit în cazul în care are un singur copil în întreținere; 1/3 din venit în cazul în care are doi copii în întreținere; ½ din venitul net în cazul  are în întreținere 3 sau mai mulți copii.

Totodată, pe parcursul vieții copilului, până la împlinirea vârstei de 26 de ani (dacă acesta este în continuarea studiilor) obligația de întreținere trebuie executată, poate fi majorată sau poate fi micșorată.

Încă mai ai întrebări?

12 thoughts on “Divorț și Autoritate părintească – Cum se desfășoară un proces!”

  1. Buna ziua! In contextul in care situl părăsește casa fiind in divort deoarece este determinat de soție ia fiind intr-o relație extraconjugală. Eu in calitate de părinte ple și ma mur in chirie. Deși am doua minore. Iar ea aduce iubitul in casa definitiv. Care este situația. Ce trebuie sa fac??

    Reply
    • Bună ziua,

      Dacă sunteți căsătorit, cel mai probabil, să divorțaț și să faceți partajul.

      Cu ocazia divorțului veți stabili domiciliul copiilor, programul de vizită și pensia de întreținere.

      Reply
  2. Buna ziua,

    Ce pot face atat vreme cat mama nu respecta hotararea judecatoreasca: sunt reclamatii facute la politie, DGASPC, si s-a luat si un executor pentru actiune si totusi individa face cum vrea.
    Ce alta insitutie in tara asta mai poate face dreptate?

    Reply
  3. Salut am o fetita de 3 luni chestia e ca eu cu mama fetei nu mai avem nici o legatura fetita e nascuta in Anglia intre timp noi am ajuns la politie cu declaratii neam despartit nu dupa 5 zile ea a luat fata si a parasit Marea Britanie fara acordul meu fara semnatura fara nimic am aflat de la cineva are acest drept sa paraseasca tara

    Reply
  4. Buna ziua as dori sa știu dacă pot face apel la hotarea de divorț pentru amu reveni mie ca mama toate drepturile aspra minorului

    Reply
  5. Avem un copil minor din căsătorie. Eu doresc sa divorțez,el nu vrea ,i-am cerut sa divortam la notar de comun acord,dar ce facem cu copilul??!Menționez ca locuim la soacră-mea, intr-o anexa mica din gospodărie, o cameră și un hol pe care l-am transformat în bucătărie. Din cauza lipsei de spațiu am decis sa scoatem soba afara,nu am nici o sursă de încălzire, in bucătărie, ceea ce a dus la deprecierea sănătății mele pe mai multe,,planuri ”!Soțul a strâns o suma de bani din câștigul lui și am cumpărat un teren de casa,dar nu are de gând sa se apuce de construit ceva,sunt mai multe proceduri de urmat,acest teren fiind pretins și de altcineva ca proprietar,adică o parte din acesta.Sanatatea mea s-a deteriorat, acum sunt foarte răgușita de abia vorbesc,dar nu se sinchisește sa vorbească cu topometristul pentru a urgenta demersul, deși are aproape 2luni de când nu merge la muncă,având probleme acolo.Mentionez ca este obsedat de jocul pe calculator,respectiv telefon,eu merg la munca și asa ragusita,am ,,dezvoltat”un astm bronsic acut de 2 ani,am avut probleme de vertij,tensiune mare,am fost internată în spital de mai multe ori din cauza tensiunii,vertijului rezultate ale problemelor din căsnicie, am ajuns la obezitate morbida, tot pe bază de stres ceea ce s-a întâmplat și cu copilul Copilul a deprins și el obiceiurile soțului dependenta de telefon, nu prea pot comunica cu el,este dezordonat, dezorientat, nu asculta de mine sub nici o formă ,e de parte lui,doar pana în momentul când mai are escape și bea,întârzie acasă,nu comunicam,e violent și la băutură și treaz,se enervează repede și trântește, sparge etc..sperie copilul!Menționez faptul ca doresc sa închiriez o garsoniera dar nu știu dacă pot pleca de aici sa spună ca am abandonat domiciliul în cazul în care as vrea custodia copilului?!Ce pot face în acest sens sa intentez acțiunea de divorț și sa pot cauta între timp garsoniera nu ma da la abandon?Mulțumesc!

    Reply
  6. Buna seara daca îmi cresc copii singura de patru ani și acum când am băgat divorțul nu mai am un loc de muncă dar am resurse materială până îmi găsesc ,pot pierde copii.

    Reply
    • Bună ziua,

      Nu va pot răspunde concret deoarece depinde de datele exacte ale speței.
      În principiu, simplul fapt că ați pierdut locul de muncă, nu ar trebui să ducă automat la pierderea domiciliului copiilor.

      Reply

Leave a Comment